Durerea oncologica predomina la 30%-40% din pacientii in faza initiala a bolii si la 60%-80% din pacienti in faza terminala a bolii. Este asadar unul dintre simptomele cele mai dese si mai relevante.
Controlul durerii este esential pentru pacientii oncologici, indiferent de stadiul bolii. Psihologic, capacitatea de mobilizare si de lupta cu boala, sentimentul sperantei, optimismul si energia psi sunt strict legate de calitatea vietii lor. De aceea, atat pentru pacienti cat si pentru familia lor imbunatatirea calitatii vietii si diminuarea durerilor ar trebui sa fie obiectiv-cheie. Nu trebuie cazut in capcana de a indura dureri fizice de teama dependentei de antialgice, a efectelor secundare ale acestora, a premisei ca se afla doar la inceputul evolutiei bolii sau ideii ca, spre exemplu, utilizarea morfinei echivaleaza cu apropierea mortii.
CAUZELE DURERII IN BOALA ONCOLOGICA
- corelata direct cu tumoarea
- progresia bolii si metastazele
- efectele colaterale ale tratamentelor anti-neoplazice
SCALA DURERII
Scala analog vizual (VAS) este cea mai utilizata si permite clasificarea durerii in durere usoara, moderata si severa.
Pacientul este intrebat, pe o scala de la 1 la 10, unde ar incadra durerea pe care o resimte in momentul prezent.
- Durere usoara (1-3)
- Durere moderata (4-6)
- Durere severa (7-10)
Pornind de la cele 3 tipuri de durere, scara de analgezie OMS clasifică medicaţia antialgică pe trei trepte
Treapta I (durere usoara)- medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si paracetamol
Treapta II (durere moderata)- opioide slabe (asociate de multe ori cu antiinflamatoare)
Treapta III (durere severa)- opioide puternice (spre exemplu morfina)
FRICA DE MORFINA
EFECTE SECUNDARE ALE MORFINEI
- constipatie
- senzatie de greata/voma
- mancarime
- somnolenta
- halucinatii
- depresie respiratorie
In ciuda acestor efecte secundare, morfina NU este utilizata doar in faza terminala a bolii. In plus, efectele secundare nu sunt ireversibile si, in multe cazuri, pot trece dupa cateva zile de la introducerea morfinei. Depresia respiratorie, desi efect secundar grav, este putin probabil sa apara. In plus, studiile au aratat ca morfina nu creeaza dependenta psihica (adictie), in timp ce dependenta fizica poate fi controlata printr-o reducere graduala a dozei administrate. Opioidele nu afecteaza direct un organ si nu grabesc moartea.
Este insa absolut necesara urmarirea permananta a pacientului care utilizeaza morfina, inregistrarea efectelor secundare astfel incat medicul sa poata regla dozajul.
ATENTIONARI PENTRU FAMILIA BOLNAVULUI ONCOLOGIC
Este posibil ca pacientul oncologic, din dorinta de a nu-si ingrijora si mai mult familia si de a o scuti de si mai mult de suferinta, sa-si minimizeze nivelul durerii sau pur si simplu sa ascunda durerea resimtita.
In aceasta situatie o strategie utila ar putea fi aceea de a apela la persoane din afara familiei cu care pacientul ar putea comunica mult mai deschis (spre exemplu cu o asistenta medicala, o prietena, o ruda mai indepartata etc). Rugati respectiva persoana (sau persoane) sa chestioneze nivelul durerii bolnavului oncologic, folosind scala de mai sus ( nivelul durerii pe o scala de la 1 la 10).
In functie de raspunsul sincer, veti sti ce sa comunicati medicului astfel incat bolnavul sa primeasca medicamentatia adecvata, fara intarziere dar si alte terapii complementare in gestionarea durerii (masaj daca este indicat medical, meditatie etc)
De asemenea, tot ca strategie, verificarea nivelului durerii de catre medic s-ar putea face atunci cand nu exista in jur vreun membru al familiei, din aceleasi considerente (ati putea ruga medicul sa aiba discutia legata de nivelul durerii cu pacientul singuri, fara alti martori). Daca pacientul beneficiaza de sprijin psihologic, psihologul poate verifica la randul sau perceptia subiectiva asupra durerii si atentiona familia in consecinta.
SCADEREA NIVELULUI DURERII DUCE LA IMBUNATATIREA STARII PSIHICE
Obiectivul tuturor ar trebui sa fie un nivel al durerii resimtite de pacientull oncologic in limita inferioara (cu o valoare intre 1-3) daca disparitia completa a durerii nu este posibila.
O scadere resimtita a durerii fie si de o singura unitate va reporni, in multe cazuri, motoarele psihice ale pacientului. Acesta ar putea accepta sa fie angrenat in noi activitati (plimbari scurte spre exemplu, citit, meditat etc), speranta cu privire la viitor ar putea fi resetata, gradul de frustrare ar putea fi diminuat, nivelul de incredere in propriul corp si propria putere ar putea creste. In plus, depresia instalata si ca urmare a durerii fizice resimtite ar putea fi depasita cu succes.