Un cuplu care simte ca e aproape de disolutie, adica de sfarsit, sau pur simplu nu stie cum sa treaca peste explozia de conflicte, are, teoretic, la dispozitie varianta separarii „de proba”. In realitate, sunt doua tipuri de separari care pot interveni si e nevoie ca ele sa fie clarificate, mai ales daca vorbim despre un cuplu cu copii.
CELE DOUA TIPURI DE SEPARARI
CAND NE SEPARAM DOAR „SA NE LINISTIM” SAU SA VEDEM „DACA II SIMTIM LIPSA PARTENERULUI”
O separate experimentala este recomandata atunci cand nu s-a gasit o alta cale prin care cuplul sa dezamorseze conflictul in care se afla sau cand decizia unui divort nu a fost luata, dar cuplul nici nu mai poate continua in acelasi fel. O astfel de separare permite o distanta personala si o testare a viitorului relatiei.
Asadar, separarea „de proba” este:
utila in special acolo unde exista nivel inalt de stres si conflict in familie pentru ca permite diluarea emotiilor
utila si in situatia in care cuplurile nu sunt sigure ca ar trebui sa urmeze calea divortului; ofera sansa castigatii unui anumit grad de obiectivitate
Separarea „de proba” ar trebui sa dureze insa un timp suficient si sa nu fie intrerupta la primele semne de dor, singuratate, indoiala. Toate aceste emotii vor aparea, dar ele nu inseamna ca lucrurile s-au clarificat. De regula, ar fi nevoie, in medie, de patru- cinci saptamani de separare. Daca separarea dureaza mai mult de doua-trei luni, deja inseamna ca partenerii , de fapt, se indreapta catre un alt dezvnodamant, chiar daca nu si-l asuma explicit.
SEPARAREA PENTRU TRANZITIA CATRE DIVORT
Este separarea care apare in contextul in care decizia divortului este luata. Ea ofera cuplului timpul si spatiul necesare ca sa se pregateasca si sa treaca prin procesul divortului, inclusiv din perspectiva legala.
Odata ce s-a luat decizia ferma de divort, nu mai este realist, de cele mai multe ori, ca membrii cuplului sa traiasca impreuna in aceeasi casa. Desi se poate recurge la aceasta varianta ( din motive financiare sau legate de copii), in realitate aceasta situatie dauneaza si mai mult relatiei de colaborare dintre parinti si, in special, copiilor.
CE LE SPUNEM COPIILOR DESPRE SEPARAREA PARINTILOR?
Cuplul ar trebui sa aleaga constient tipul de separare iar parintii sa comunice copiilor exact acest lucru, fara sa alimenteze insa sperante false.
Cu cat copiii stiu mai clar ceea ce se intampla, cu cat pot gestiona situatia mai bine din punct de vedere emotional, fara socuri succesive sau cu un acut sentiment de nesiguranta cauzat de impredictibilitatea lucrurilor care se intampla in familia lor.
Este bine ca parintii sa nu incurajeze nici fanteziile nerealiste ale copiilor cu privire la propria familie si viitorul acesteia, in situatia in care se alege o separare „de proba” pentru dezamorsarea conflictelor si luarea unei decizii legate de cuplu.
Ti-ar putea fi utile:
Divortul parintilor: cum este afectata stima de sine a copiilor?
Divortul parintilor: prezenta fizica a tatalui influenteaza sanatatea fizica
Divortul parintilor: le spune copiilor ca avem probleme in cuplu?
Probleme de somn ale copiilor dupa divortul parintilor
Consiliere de cuplu in privinta divortului
Articol scris de : psiholog Viorela Grecu