Copilul este simptomul parintilor si al relatiei dintre parinti. Excluzand boala fizica sau tulburarea psihica confirmata, copilul nu devine necooperant si face tantrum dupa tantrum fara un motiv, pentru ca ar fi el „rau”, „dificil”, „cu prea multa personalitate”. Aceste justificari, desi folosite uneori de parinti sau de oamenii din jurul parintilor, nu sunt reale.
Schimbarea comportamentului copilului este un semnal de alarma pe care acesta il trage inconstient. Tantrumurile pot fi, in realitate, o cerere de ajutor, o modalitate a copilului de a face fata unor schimbari/evenimente care ii tulbura viata si pe care nu le poate exprima altfel.
In lipsa depistarii cauzei, comportamentele de tipul tantrumurilor, a comportamentelor agresive (cu sine sau cu ceilalti) vor persista sau vor reaparea periodic, foarte probabil cu o intensitate din ce in ce mai mare.
CELE 5 INTREBARI PE CARE PARINTII AR TREBUI SA SI LE PUNA DACA SE CONFRUNTA CU TANTRUMURILE COPILULU
Unele dintre intrebari, aparent, nu au legatura directa cu copilul. Totusi, situatia membrilor familiei, dar si situatia relatiei de cuplu a parintilor se reflecta puternic in emotiile si comportamentele copiilor
CELE 5 INTREBARI-CHEIE
1. Ce s-a schimbat in viata lui/ a familiei noastre in ultima perioada?
2. Ce s-a schimbat in relatia mea de cuplu in ultima perioada?
3. Cata atentie si timp ii acord copilului in ultima perioada?
4. Cat de fericita sunt eu ca mama/sotie/ si in celalalte roluri pe care le am in viata de zi cu zi? Cat de fericit sunt eu ca tata/sot si in celalalte roluri ?
5. Cum reactionez cand copilul e necooperant/face tantrumuri?
In functie de raspunsurile sincere la intrebarile de mai sus, pot fi identificate cauzele schimbarilor emotionale si comportamentale pe care le traverseaza copilul. Doar actionand asupra lor, reactiile de tip tantrum ale copilului se vor ameliora sau chiar vor disparea.
Uneori, pentru rezolvarea acestor dificultati din viata familiei, parintii ar putea cere ajutor specializat si urma un program de dezvoltare personala individuala sau de dezvoltare personala pentru cuplu.
De asemenea, copilul poate fi incurajat si sustinut in directia unei mai bune gestionari a schimbarilor care apar in viata sa, a dificultatilor iminente, a dezvoltarii inteligentei sale emotionale, astfel incat sa gaseasca modalitati mai bune de a face fata provocarilor vietii. Un program de dezvoltare personala pentru copii si adolescenti poate fi o solutie la indemana parintilor.